0
0
Muntii Tataru apartin de lantul muntos al Carpatilor Orientali, dar fac parte si din Carpatii de Curbura si sunt o parte componenta a Muntilor Buzaului, alaturi de: Siriu, Podu Calului, Penteleu, Intorsurii, Ivanetu. Uneori sunt considerati ca fiind parte a muntilor Siriu, alteori nu, depinde de unde va documentati. Sunt invecinati de Muntii Clabucet in partea vestica, Muntii Ciucas peste Pasul Boncuta, Muntii Siriu, Culmea Zmeuret si Culmea Muntioru.
Am facut aceasta tura pe 1 decembrie, in conditii de iarna, fara zapada la inceputul traseului, ajungand pana la 20cm in anumite zone. Am cautat ceva nou, care sa nu fie foarte departe de casa. Pornirea am facut-o din Pasul Boncuta, care se afla pe un drum forestier, la 13km de DN1A (intrarea pe drumul forestier se de pe raza localitatii Cheia). Din Bucuresti pana in Cheia am facut 2 ore cu masina, iar de acolo pe drumul forestier care trece prin Valea Stanii si duce spre Pasul Boncuta am facut inca o ora, in conditiile in care ne asteptam sa il facem in 30 de minute (conform Waze). Din cate imi dau seama, dupa ce m-am documentat in prealabil, fata de 2020 si 2021 (de cand am gasit articole/video) s-a stricat starea drumului, sunt mai multe gropi. La asta s-au mai cumulat si factorii iernii: gheata, zapada si noroi. Nu as recomanda urcarea cu o masina cu garda joasa, in conditii de iarna. Ultimii cativa kilometri spre Pasul Boncuta sunt deformati, cu gropi, si cu o creasta de zapada/gheata pe mijlocul drumului, care poate atinge masina.
Am lasat masina in Pasul Boncuta si de acolo am mers pe jos pana in Pasul Tabla Butii. Bucata de drum de 2km care s-ar putea face si cu masina de teren sau ATV. Tot din Pasul Boncuta se poate urca si pe Muntii Ciucas, pe traseul din directia opusa. Cabana Ciucas se afla la 4-4.5 ore distanta, conform indicatorului din pas si urca prin Curmatura Stanii si Saua Chirusca. Ne-am lasat o notita mintala cu ea, ar fi ceva de considerat la o viitoare drumetie.
Urmam indicatorul banda rosie. Indicatorul este prezent pe alocuri, mai mult in zona intersectiilor, dar nu atat de prezent incat sa mergem fara griji. Primul kilometru ne prezinta un drum cu mult noroi, si din cauza vremii si din cauza ca este frecventat de ATV-uri. In anumite zone poteca iese de pe drumul noroios si intra in padure, mergand in paralel cu drumul. Dupa ce parcurgem zona cu noroi urmeaza o zona cu zapada. Intre timp iesim si intr-o poiana si incep sa se rareasca copacii. Mai mergem 10-15 minute pe zapada si ajungem la Pasul Tabla Butii.
Aici ne despartim de prietenii cu ATV-uri si masini 4×4 si urmam banda rosie spre stanga. Greul traficului se desfasoara in directia inainte (spre Varful lui Crai, unde am fost anul trecut in drumetie, dar din pacate nu am relatat atunci traseul si intre timp s-au pierdut detaliile din mintea mea). Dezavantajul este ca de aici nu am dat de nici o urma, dar forma potecii era vizibila sub zapada de 10-15cm. Trecem pe langa o stana abandonata (cel putin iarna) si ajungem pe dealul pe care se afla stana.
Ajunsi in varful dealului ni se dezvaluie Tatarul Mare, cel putin o parte din el, partea de jos care nu este acoperita in ceata. De aici putem sa ne delectam cu imagini din muntii Ciucas si muntii Siriului. Restul este cufundat intr-o ceata adanca.
Urmeaza o mica coborare, dupa care atacam varful Tataru Mare. In continuare se mai vede cate un indicator cu banda rosie pe cate un stalp. Nevazand nici o urma a unei alte fiinte umane (urme de ciori, vulpe si caprioara am vazut) tintim spre stalpii cu marcaj si spargem zapada de 10-20cm pana pe varf. De aici nu ne ramane decat sa ii dam inainte. Urcarea decurge mai incet decat ne asteptam, dar in 30-40 de minute ne facem prezenta pe varf.
De pozat nu prea am avut ce, in afara de cele 2 semne, ne cuprindea o ceata groasa si nu aveam viziblitate la mai mult de 20 de metri. Ceata era acompaniata si de un vant rece asa ca ne-am facut pozele si am luat-o la vale sprinten, pe urmele pe care le-am facut la urcare. Din ce ma documentasem eu, din articole din 2020-2021, atunci nu ar fi fost nici un marcaj pe varf, doar o borna veche, tocita. Se pare ca au fost montate intre timp, cum se poate vedea in poze.
Urcarea a durat in total 2 ore cu tot cu pauza de poze si am parcurs o distanta de 4km. Coborarea a fost mai rapida si am ajuns la masina in aproximativ 1,5km. Intre timp s-a lasat ceata si pe restul drumului, pana pe la altitudinea de 1200m. Deci la coborare nu am vazut nici ceea ce s-a vazut la urcare.
| Tip traseu | Dus-Intors |
| Distanta | 8km |
| Diferenta de nivel | 400m-500m |
| Dificultate | Usoara vara, Medie iarna |
| Timp de mers (fara pauze) | 3.5 ore |
| Punct de pornire | Pasul Boncutei |
| Parcare | Pe marginea drumului in Pasul Boncutei |
| Timp de deplasare la inceputul traseului | 2 ore si 50 minute din Bucuresti |
