0
0
Dupa mica plimbare de pe Varful Ivanetu, din articolul precedent, a venit vremea pentru o tura mai serioasa, de o zi, tot prin Muntii Buzaului, de data asta in grupa Muntii Siriului. Urcarea se face din apropiere de Gura Siriului, de la Cabana Valea Neagra, de pe malul raului Buzau, care se afla dupa barajul de la Siriu (daca vii dinspre Buzau).
Coborarea spre Cabana Valea Neagra se face de pe DN10 (drumul Buzau – Brasov), pe un drum forestier dificil, cu denivaleri destul de mari la inceput. Daca masina are garda joasa va recomand sa o lasati undeva sus si sa coborati 1.5km pana la cabana pe jos. Noi am reusit sa coboram, incet, dar fara probleme, pana la raul Buzau, unde ne-a asteptat o supriza. Raul Buzau era iesit din matca si acoperea drumul pe care ar fi trebuit sa ajungem pana la cabana, asa ca am lasat masina mai sus si ne-am indreptat spre cabana pe partea dreapta, pe o pseudo-poteca prin spatele vilelor din dreapta. Am coborat dupa aceea in drumul de masina, am traversat produl din lemn, cu structura metalica si am inceput traseul pe partea dreapta, urmand indicatorul banda rosie.
Dupa ce am trecut podul s-a repezit spre noi o gasca de caini mari si bine hraniti, de la stana de acolo, dar ni s-a zis sa vorbim cu ei si se vor calma. Asa am si facut si au inceput sa dea din coada si sa fie prietenosi.
Traseul pe banda rosie urca in mare parte prin padure, timp de aproximativ 10km. Urcarea este sustina prin anumite zone, dar in rest are o distributie altitudine/distanta destul de buna. Cum ar zice unii: “Nu ne dam duhul” urcand. Tot traseul de urcare este bine marcat si poteca este larga si evidenta, la unele intersectii a trebuit sa avem grija, dar ne-au salvat semnele, rapid.
Nu am nimic special de raportat pe aceasta bucata de traseu, in afara faptului ca am speriat o bufnita si o caprioara. Iar pentru cei speriosi las o avertizare aici: urmele de urs (urme de laba in noroi si fecale) sunt prezente de la inceputul traseului pana sus la lac, inclusiv in golul alpin. Asa ca va recomand sa faceti multa galagie, cel putin cand am facut noi traseul nu am dat de nici un alt drumet.
Ajunsi in poiana Dosu Muntelui ne odihnim un pic si ne bucuram de peisaj si ne rasfatam papilele gustative cu ce avem prin ghiozdan, mancare care parca e mai buna la gust dupa asa urcare. Ocolim poiana prin partea stanga, trecem prin stanga stanii abandonate (cel putin in aprilie, cand am trecut noi pe acolo) si intram din nou in padure, unde mai facem cativa kilometri (in jur de 2-3km as estima). De data asta nu prea mai sunt zone de urcare si avansam mult mai repede.
Dupa ce se termina bucata de padure ajungem in gol alpin si dupa alte 10 minute ne prezentam la Poarta Vanturilor (1490m), intersectia de la care incepe drumul catre Varful Malaia, Lacul Vulturilor, dar si traseul de intoarcere (ca doar vrem sa facem circuit). Decidem sa nu facem si Varful Malaia de data asta (care e la 70 de minute, conform indicatorului) si ne indreptam spre Lacul Vulturilor. Si aici sus poteca este inundata de zapada topita, asa ca trebuie sa mai iesim de pe ea si sa ne gasim drumul singuri.
Lacul ne astepta tacut, la poalele varfului Malaia, cu refugiul gol si fara nici o urma de om, doar urme de urs. Ne odihnim langa crucea ridicata in cinstea eroilor de razboi, care au cazut in aceasta zona.
La intoarcere mergem pe acelasi drum pana la Poarta Vanturilor, de unde decidem sa urmam traseul marcat cu bulina galbena/rosie. De-a lungul drumului vom vedea ambele marcaje, uneori suprapuse, unul peste altul. Nu pot decat sa intuiesc ca la un moment dat a fost schimbata culoarea circuitului. Tot pe acest traseu s-a desfasurat si XRace 21km, si pe urcare si pe coborare sunt marcare de culoare albastra (buline, pete) care ne ajuta sa ne orientam cand nu mai vedem semne/indicatoare. Inceputul traseului este cam anevoios, nu este foarte clar de unde incepe poteca, dar ne orientam tot timpul catre stalpii metalici, asezati pe ea.
La inceput prezinta o mica urcare, vreo 100m altitudine, spre Varful Siriu (Bocarnea), dar poteca nu ajunge pana in varf, il ocoleste prin partea dreapta si coboara prin spatele sau, pe la Coltii Bocarnei. De la Coltii Bocarnei poteca o ia la vale, direct, fara serpentine si este destul de abrupta, dar solul e stabil si exista multe piertre care formeaza niste trepte naturale. Dupa 15 minute am traversat aceasta zona si am ajuns in poiana de jos, pe marginea careia am continuat coborarea in padure.
Pe la Coltii Balei intram in padure si ne continuam drumul pe o muchie timp de 5-10 minute, dupa care poteca face stanga si incepe o alta coborare abrupta, nu foarte periculoasa, dar trebuie sa fim atenti, mai ales daca nu este uscat, e posibil sa alunece pietrele.
Dupa aceasta a doua coborare abrupta, ajungem intr-o poiana si de aici drumul devine simplu si larg, cu o priveliste ampla asupra poienii. Avansam prin stanga ei, prin padure, pana se termina poiana de tot si intram de tot prin padure. Dupa alti 3-4km ne facem prezenta la malul raului Buzau, de unde facem stanga si pe intoarcem la podul de la Cabana Valea Neagra.
Inainte de pod suntem luati in primire de cainii de la stana, din nou. De data asta sunt nevoit sa strig la ei, ca parca se indreapta cu o viteza mult prea mare catre noi. Se linistesc cainii si ne intoarcem prin spatele vilelor la masina.
| Tip traseu | Circuit |
| Distanta | 23km |
| Diferenta de nivel | 1300m |
| Dificultate | Medie |
| Timp de mers (fara pauze) | 8 ore |
| Punct de pornire | Cabana Valea Neagra |
| Parcare | Pe marginea drumului forestier |
| Timp de deplasare la inceputul traseului | 1h 45 min din Buzau |
