0
0
Este un circuit frumos, care poate fi facut in orice anotimp si care ne poarta pe la poalele Bucegilor. Traseul incepe din Sinaia, de la Manastirea Sinaia, urca pe Poteca Regala pana la Stancile Franz Joseph, coboara spre Stana Regala si se continua pana la telecabina de la Cota 1400, de unde coboara inapoi in Sinaia, in parcarea telecabinei de la Cota 1000.
Drumul prin oras nu l-am trecut pe harta, pentru ca sunt mai multe optiuni de a inchide circuitul. Cei mai rezistenti o pot lua pe jos (cum am facut si noi, defapt), dar se poate merge si cu transportul in comun sau taxi/ridesharing.
Masina se poate lasa in parcarea din spatele Manastirii Sinaia, costul pe o zi intreaga este de 30 de lei. De aici traseul incepe pe Aleea Carmen Sylva, care in sezon cald este plina de tarabe. La prima intersectie mergem spre stanga, ocolim Castelul Peles si ne indreptam spre stanga, spre Castelul Pelisor.
Inainte de a ajunge la Castelul Pelisor, facem dreapta pe oricare din potecile vizibile, pana ajungem pe drumul din piatra, aceasta este Poteca Regala. Drumul se mai intrerupe si serpuieste, dar nu trebuie sa ne panicam, sunt mai multe poteci prin care poate fi scurtat, cand nu e zapada sunt vizibile. Ideea e sa continuam sa urcam spre muchia dealului din dreapta Castelului Pelisor. Dupa ce am ajuns pe muchie drumul devine clar.
Urmatorul obiectiv este Vulparia. Vulparia din Sinaia a fost infiintata in perioada interbelica si functiona ca un centru specializat in cresterea vulpilor pentru blanuri, facand parte dintr-o retea mai larga de ferme de blanuri din Romania; amplasata la marginea padurii, in apropierea castelului Peles, vulparia adapostea zeci de exemplare care erau crescute in custi si ingrijite in conditii controlate, iar activitatea sa a continuat pana in perioada comunista, cand interesul pentru astfel de ferme a crescut semnificativ, insa odata cu interzicerea comertului cu blanuri, vulparia a fost abandonata si a ramas in paragina, fiind astazi o curiozitate istorica uitata de multi.
Ocolim Vulparia prin partea stanga si dupa 10 minute ajungem intr-un drum forestier mai larg unde mentinem directia inainte, pana ajungem la o intersectie si apare indicatorul banda albastra. Mergem spre dreapta aici, urmand indicatorul inca vreo 30-40 de minute, pana ajungem la o intersectie, unde banda albastra face stanga, dar exista un indicator spre dreapta, pentru Stancile Franz Joseph. Aici iesim de pe traseu un pic si vizitam si acest obiectiv. 5-10 minute mai tarziu suntem sus pe stanca si admiram priveliste spre Muntii Baiului si orasele Sinaia si Busteni, de sus.
Stancile Franz Joseph, situate in apropierea Cotei 1400 din Sinaia, au fost denumite in onoarea imparatului austro-ungar Franz Joseph, ca simbol al legaturilor diplomatice si culturale dintre Romania si Imperiul Austro-Ungar la sfarsitul secolului al XIX-lea. In acea perioada, Sinaia era o destinatie de vara frecventata de elita europeana, iar familia regala a Romaniei, in special regele Carol I, intretinea relatii stranse cu curtea de la Viena. Stancile au devenit un punct de reper pentru drumetii si ofera o panorama spectaculoasa asupra Vaii Prahovei, pastrandu-si numele pana astazi ca marturie a epocii regale si a influentelor austro-ungare din zona.
Dupa ce ne-am delectat cu privelistea de pe stanca, ne-am indreptat spre Stana Regala. Puteam sa ne intoarcem pe unde am venit, pana la intersectia cu banda albastra, dar nu am avut nevoie de apa (este un izvor pe partea celalta), asa ca am continuat spre Stana Regala. De aici am mers spre stanga, ca sa ajungem din nou pe drumul marcat cu banda albastra, iar de acolo spre dreapta, ca sa ne continuam drumul spre Cota 1400 (exista si indicatoare).
La vreo 500m de Stana Regala, banda albastra se imparte in 2: drumul spre Cota 1400 si poteca care urca la Piatra Arsa. Initial ne-am fi dorit sa ajungem la Piatra Arsa, dar aceasta ruta este interzisa iarna si mai era destula zapada. Drumul spre Cota 1400 este unul pe care se poate ajunge si cu masina, larg, fara deformari seminificative si lung de vreo 3-4 kilometri. Nu a fost nimic spectaculos, doar urmele de ursi, mari si mici, ne-au facut sa mai tresarim din cand in cand.
Cu 10 minute inainte de Cota 1000 ne tragem sufletul la Schitul Sfanta Ana, pe bancutele din fata sa, si suntem acompaniati de cei doi caini mari si negri de la schit.
De la Cota 1400 noi am urcat mai sus, mai sus de Cota 1500, dar gasca a decis ca e momentul sa ne intoarcem, si sa nu ne mai aventuram pana in varf, cel mai mult din cauza zvonurilor pe care le-am auzit de la alti drumeti, conform carora ar fi vazuti niste ursi in zona. Nu am trecut bucata asta de traseu pe harta, pentru ca nu am ajuns nicaieri 🤣. Oricum nu am avut noroc, la intoarcere ne-au intampinat doi pui de urs destui de mari, care initial s-au indreptat spre noi din curiozitate, dar s-au indepartat dupa ce am inceput sa facem zgomot.
De la Cota 1400 am coborat pe banda rosie, prin stanga Telecabinei, pe o poteca care trece pe langa serpetine, sau taie drumul auto in mai multe locuri. Dupa aproximativ 2.5km suntem din nou in Sinaia. Las aici, ca atentionare, la 300-400m de Sinaia dinspare poteca dintr-o data, pentru ca fost sapat tot dealul si se construieste un aqua park (conform celor zise de paznicul de acolo). Pentru a gasi din nou poteca trebuie sa trecem prin cladirea in constructie, pana la drumul forestier de pe partea cealalta si sa mai coboram 100m pe drumul nou, pana apare din nou indicatorul banda rosie.
In Sinaia iesim in parcarea de la Telecabina Cota 1000, aproape de iesire, spre Cabana Schiori. Se vede si aparatul de taxare. De aici mergem pe jos pana la locul in care am lasat masina, navigand strazile laturalnice din Sinaia.
| Tip traseu | Circuit |
| Distanta | 11km |
| Diferenta de nivel | 800m |
| Dificultate | Usoara-Medie |
| Timp de mers (fara pauze) | 4 ore |
| Punct de pornire | Parcare Manastirea Sinaia |
| Parcare | Parcare Manastirea Sinaia |
| Timp de deplasare la inceputul traseului | 2 ore din Bucuresti, 45 de minute din Brasov |
