0
0
Vârful Șandrul Mare (sau Șandru Mare), la 1.640 m, este al doilea cel mai înalt vârf din Munții Nemira, după Nemira Mare (1.649 m), și se ridică deasupra stațiunii Slănic Moldova. L-am urcat direct din stațiune, pe traseul marcat cu bandă albastră, într-o tură dus-întors de aproximativ 17 km, cu peste 1.000 m diferență de nivel. Este o zi lungă de mers, fără porțiuni tehnice, iar de pe vârf se deschide o panoramă largă asupra crestei Nemirei și a munților din jur.
Munții Nemira fac parte din Carpații Orientali și se întind între valea Uzului, la nord, și Pasul Oituz, la sud, pe teritoriul județelor Bacău și Covasna. Sunt munți de înălțime mijlocie, acoperiți de păduri dese, iar vârfurile de peste 1.600 m apar doar în partea centrală a crestei principale, între Șandrul Mare și Nemira Mare. Creasta este protejată prin Rezervația naturală Nemira și prin situl Natura 2000 Creasta Nemirei, iar printre plantele rare de aici se numără și floarea de colț. Pe versantul estic, în valea Slănicului, se află stațiunea Slănic Moldova, cunoscută pentru izvoarele sale minerale.
Ne-am cazat în Slănic Moldova, la hotelul Nemira, iar începutul traseului se află la capătul stațiunii, la aproximativ 10 minute cu mașina. Urmăm DN12B (strada Mihalache Spiridon) prin stațiune, pe lângă Cascada Slănicului, până unde se termină asfaltul, în zona fostului camping Rai, de unde un drum nepavat continuă spre Poiana Sărată. Mașina o putem lăsa pe marginea drumului, la capătul asfaltului. Poteca se desprinde din drumul betonat de la marginea localității (strada Poiana Soarelui, în jurul coordonatelor 46.1878, 26.4130) și este semnalizată cu un indicator, dar nu se vede foarte ușor din cauza vegetației.
Pornim de la aproximativ 610 m și urcăm de la început susținut, cu pante de 15 – 20% pe primii kilometri, pe Piciorul Jiroș. Până în dreptul vârfului Jiroș se văd urmele unei exploatări forestiere intense, cu un drum forestier nou creat, foarte prăfuit, iar pe la km 1,3 traversăm drumul forestier Axial, în jurul cotei de 790 m. Din dreptul vârfului Jiroș, unde panta se domolește pentru aproape un kilometru, în jurul cotei de 1.150 – 1.190 m, și traversăm un alt drum forestier, traseul devine ceva mai sălbatic: pădure, multă activitate de păsări și multe mure pe marginea potecii.
Urmează cea mai abruptă porțiune a traseului, cu o pantă de aproximativ 22% între km 4,5 și 5, pe Culmea Căprioara, după care urcarea se îmblânzește și, pe la km 6, ajungem în Poiana Stânii, în jurul cotei de 1.360 m. De aici începem să vedem vârfurile din jur. Izvorul Poiana Stânii se află puțin mai jos de poiană, la vreo 50 m de potecă, dar debitul lui variază, așa că apa e bine să o luați de acasă.
Mai departe urcăm prin pădure de molid, pe bandă albastră, până la o ramificație cu indicator, pe la km 7,3, în jurul cotei de 1.475 m. Aici facem dreapta, părăsim banda albastră, care face un ocol de aproape un kilometru, și urmăm bulina albastră, o scurtătură de aproximativ 600 m spre Câmpul Mare, o poiană pe care o traversăm până ieșim pe poteca de creastă. Pe creastă mergem din nou pe bandă albastră, spre nord, alături de punctul roșu care vine dinspre Lemnia, iar după circa 400 m, la prima intersecție, facem dreapta pe punct roșu (împreună cu crucea roșie) pentru ultimii aproximativ 550 m, cam 15 minute, până pe vârf. Banda albastră ocolește vârful pe la vest, așa că fără această abatere nu ajungeți sus. De la aceeași intersecție, la vreo 100 m spre stânga, pe crucea roșie, se află Noul Refugiu Unguresc, o cabană de lemn, iar ceva mai departe, la circa 400 m, izvorul Ungureasca.
Pe vârf, la 1.640 m, se află un refugiu și un stâlp. Refugiul este o baracă metalică adusă aici în anii ’80 de radioamatori din Onești și renovată de Salvamont Bacău în septembrie 2023, cu două platforme de dormit și o masă în interior. Foarte aproape se vede Șandrul Mic, iar spre nord, pe creasta principală, Nemira Mică și Nemira Mare, cel mai înalt vârf al masivului. Spre sud, creasta coboară spre Capul Vitei, Ceangău și Pasul Oituz. Spre est și nord-est se deschid văile Slănicului și Dofteanei, cu depresiunea Dărmănești și Munții Berzunți la orizont, iar spre sud-vest depresiunea Târgu Secuiesc. În zilele senine, spre sud-vest se văd Ciucașul, Bucegii, cu Crucea Eroilor de pe Caraiman, și Piatra Craiului, spre sud Munții Vrancei, cu vârfurile Lăcăuți și Goru, iar spre nord-vest Munții Ciucului, cu stația de radio-televiziune de pe Lapoș, și Hășmașu Mare.
Pe vârf ne-am întâlnit cu un grup care urcase din Lemnia, un sat de lângă Târgu Secuiesc, pe traseul marcat cu punct roșu. Acesta are în jur de 20 km până pe vârf și aproape 1.300 m diferență de nivel, iar marcajul lipsește pe prima parte, între Lemnia de Sus și Vârful Negru, așa că l-am trecut pe listă pentru o tură viitoare. Coborârea o facem pe același drum, înapoi în Slănic Moldova.
Traseul este marcat cu bandă albastră pe aproape toată lungimea, iar atenție trebuie la început, unde poteca se vede greu din cauza vegetației, și la ramificația cu bulina albastră. Porțiunea de jos, prin zona de exploatare, este prăfuită pe vreme uscată și poate deveni noroioasă după ploi. Zona Slănic Moldova este cunoscută pentru urșii care coboară până în stațiune, cu mai multe alerte RO-Alert în ultimii ani, așa că pe potecă e bine să vorbiți tare și să nu mergeți singuri. Salvamont Bacău are o bază în stațiune, lângă Cascada Slănicului, iar pe munte numărul de urgență este 112.
| Tip traseu | Dus-întors |
| Distanță | 17 km |
| Diferență de nivel | 1.050 – 1.080 m |
| Dificultate | Medie |
| Timp de mers (fără pauze) | 7 ore |
| Punct de pornire | Capătul stațiunii Slănic Moldova, zona fostului camping Rai (strada Poiana Soarelui) |
| Parcare | Pe marginea drumului, la capătul asfaltului |
| Timp de deplasare la începutul traseului | 10 minute din Slănic Moldova |
