0
0
Acest traseu se preteaza bine la o drumetie de iarna. Pentru una de vara s-ar putea sa fie prea usoara, daca nu il legati cu vreun alt drum, de exemplu: de pe varful Steviei exista un traseu care duce pe culmea Sorica, si de aici se poate cobori in Azuga. Noi am facut drumul asta in Martie, dar in conditii de iarna, zapada ne-a intampinat inca de la inceputul traseului, iar in golul alpin a ajuns la 30-40cm.
Pornirea se face de pe Valea Azugii, la vreo 5km de la Pastravaria Azuga. Treceti in GPS Pastravaria Azuga, iar odata ajunsi la pastravarie mergeti drept inainte (nu la dreapta) inca 5km, pana ajungeti la intersectia cu paraul Unghia Mica. Locul de pornire este usor de recunoscut: trebuie sa traversam un pod, dupa care apare o casa pe stanga. Dupa ce depasim casa incepem sa cautam loc de parcare pe marginea drumului, sunt mai multe sectiuni si in stanga si in dreapta pe care se poate lasa masina, fara sa incurcam traficul. Vom observa un izor si o masa cu doua banci. Poteca urca intre izvor si locul de odihna.
La inceput poteca este destul de abrupta, dar dupa aproximativ 30 de minute incepe sa se faca un pic mai lina si ne confera un raport bun altitudine/distanta. Drumul prin padure ne confera obstacole in forma copacilor cazuti la pamant si zapada care cade din ceilalti copaci. Ne miscam repede, ii ocolim pe cei cazuti la pamant si incercam sa ne ferim de zapada care cade de sus. Poteca nu este bine marcata, este o linie verticala rosie pe unii copaci, mergem dupa ea. La un moment dat dispare si ea. Dupa in jur de o ora de mers prin padure ajungem in prima poiana, care se continua in gol alpin.
In timp de urcam pe culmea Steviei in spatele nostru isi fac aparatia pe rand: muntii Bucegi si Piatra Craiului, in dreapta vedem culmea Sorica si varful Cazacul, iar in stanga rasar mandrii Piatra Mare si Postavarul.
Pe masura ce urcam zapada este tot mai inalta, ajungand si pe la 40 de cm pe alocuri. Traseul este neumblat, asa ca inaintarea este grea, din cauza ca trebuie sa ne cream propriile urme si trebuie sa verificam harta frecvent, ca sa ne asiguram ca suntem pe traseu. Zapada acopera poteca si marcajele devin inexistente in golul alpin. Singurele urme sunt cele lasate de vietatile care isi duc traiul prin aceste zone. Am gasit urme de caprioare, multe urme de mistreti, care cautau radacini pe la bazele copacilor si sub zapada, dar si urme de vulpe.
Dupa 3 ore chinuitoare de urcat prin zapada si multe pauze, atingem varful Steviei (1907m), primul varf care se afla in drumul nostru spre varful Neamtului. Varful nu este marcat in nici un fel, dar ne dam seama repede ca suntem unde trebuie, nu mai urcam. :))
De aici norocul nostru se schimba pentru ca vantul a facut o treaba buna pe creasta si a maturat zapada bine. Pe alocuri nu e nici urma de zapada, sau unde gasim e mica si inghetata. Acest fapt nu poate decat sa ne bucure, dupa o urcare asa solicitanta. De la varful Steviei facem stanga si mergem pe creasta pana atingem varful Paraie (1871 m), coborand si urcand un pic, lejer pe creasta in nici 30 de minute. Inca 15 minute si ajungem si pe varful Neamtului (1923 m).
Dupa ce ne tragem sufletul ne intoarcem pe acelasi traseu, nu mai are nimeni vointa necesara sa sparga zapada pe o alta carare, ca sa facem circuit, asa cum e frumos. Inapoi pana la varful Steviei facem in jur de 40-50 minute. Iar de aici in zapada inalta, pe urmele facute de noi, ajungem inapoi la masina in 2 ore.
| Tip traseu | Dus-intors |
| Distanta | Aprox. 9-10km |
| Diferenta de nivel | 950m – 1050m |
| Dificultate | Medie/grea iarna, usoara/medie vara |
| Timp de mers (fara pauze) | 7-8h iarna |
| Punct de pornire | Valea Azugii, la 5km de la Pastravarie, la intersectia cu paraul Unghia Mica |
| Parcare | Pe marginea drumului |
| Timp de deplasare la inceputul traseului | 2h din Bucuresti <1h din Brasov |
