Circuit: Baile Tusnad – Ciomatul Mare – Lacul Sfanta Ana – Ciomatul Mic – Baile Tusnad

0 0

Acesta este un traseu de tip circuit, pana la lacul Sfanta Ana, dar care atinge si varfurile Ciomatul Mare, Ciomatu Mic, dealul Tata si trece si pe langa tinovul Mohoros. Am incercat sa atingem cat mai multe obiective intr-o singura zi. Totusi am reusit sa acumulam o diferenta de nivel de peste 1000m, chiar daca sunt niste muntii mai mici, Ciomatu Mare inregistrand o altitudine de 1301m.

Am urcat pe traseul banda albastra, care porneste din localitate, din apropierea partiei de schi, de pe strada Miklos Kovacs, aproximativ nr.56, din dreptului fostului hotel Art’e Boutique. Aici pe langa strada se poate gasi si un loc de parcare, dar masina se poate lasa si mai jos, pe la terminarea partiei.

Majoritatea proprietatilor din localitate sunt inconjurate de gard electric, inclusiv zonele de depozitare a gunoiului. Deci ne putem imagina cat de acasa se simte Mos Martin prin aceste zone. Pe parcursul urcarii am dat din goarna o data la 500m, pentru a ne asigura ca ne aude, in caz ca e prin zona. Iesirea din localitate se va face in acompaniamentul cainilor, care vor latra din curtile oamenilor. Dupa ce parasim casele vom tine banda albastra pe urcare. Atentie, la scurt timp dupa ce parasim casele traseul banda albastra coteste spre stanga si iese de pe drumul forestier.

La scurt timp devine clar ca urcam pe partea nordica dealului, toate pietrele sunt acoperite de muschi, asa cum se vede si in pozele de mai sus. Urcarea se face printr-o vale, in dreapta dealului Ludmila, si pe langa varful Comlos. Traseu este bine marcat in padure, asa ca tinem banda albastra si treptat, pe masura ce urcam, dispare oceanul de muschi, si incepe sa se vada soarele prin coroanele copacilor. Urcarea este bine distribuita, castigam destul de multa altitudine, dar fara sa ne dam duhul.

La urmatoarea intersectie, avem de ales. Putem sa facem dreapta si sa vedem urmele cetatii Varteto, sau putem sa facem stanga si sa mergem spre Ciomatu Mare. Noi am ales varianta a doua, stiam ca avem un traseu lungut inainte si nu voiam sa ne mai abatem.

De aici drumul devine unul mai putin prietenos, si ne va prezenta o puzderie de obstacole, prezentate in forma unor busteni cazuti la pamant. Ne va pune creativitatea la incercare si ne vom stradui sa gasim diverse modalitati de a trece de busteni, pe sub ei, pe deasupra lor sau in unele cazuri, chiar iesind de pe poteca si ocolindu-i. Incepand de aici bustenii cazuti la pamant vor deveni o tema recurenta a traseului, asa ca e mai bine sa ne obisnuim cu ei.

Mergem in continuare pe banda albastra inca 40 de minute, pana ajungem la intersectia cu traseul cruce rosie, unde vom schimba macazul si vom face stanga, mergand de acum pe cruce rosie.

Vom merge doar un pic pe cruce rosie, traversam inca o armata de busteni, de data asta ii ocolim pe toti pe partea dreapta, iesim de pe poteca mult, revenim pe poteca, mai mergem cateva sute de metri si apare indicatorul varfului Ciomatu Mare, triunghi albastru. Iesim de pe cruce rosie si continuam pana pe varf pe triunghiul albastru. Pe partea de inceput traseul este foarte bine marcat, se vede ca a fost refacut recent. Dupa cateva sute de metri marcajul dispare de tot, sau pe alocuri se mai gaseste, dar e foarte vechi si nu se vede bine de la distanta. Riscul de ratacire nu e mare, trebuie doar sa mentinem creasta si sa ne indreptam tot timpul catre varf. Pe aplicatia MuntiiNostri nu apare aceasta carare, dar apare varful si puteti sa va orientati asa, sau urmarind traseul meu pe harta de mai sus de pe Strava.

Varful nu este spectaculos, este impadurit si ne prea se vede nimic in zare. Exista o mica tabla de metal, care ne anunta ca am ajuns unde trebuie. De aici conform hartilor ar fi trebuit sa existe o poteca care o ia la vale spre Lacul Sfanta Ana, dar nu am gasit una clar vizibila si am hotarat sa nu ne riscam. Am mers inainte, coborand pe creasta, pe marcajul patrat rosu, care este marcajul de delimitare a Parcului Natural Lacul Sfanta Ana. La inceput poteca este clara, dupa care se cam pierde pe sub frunze. Important este sa mergem dupa marcajul rosu, care ne va duce direct in traseul triunghi galben. Coborarea este una blanda, avem doar cativa busteni de ocolit, si vedem urme de animale salbatice: excremente de caprioara si pamant rascolit de mistreti, in cautarea de radacini.

Iesind din salbaticie si ajungand la poteca triunghiul galben, viram la dreapta, urcam un pic, dupa care coboram in continuare pana ajungem la tinovul Mohos. Aici ne intersectam cu bulina rosie, cea pe care o vom urma pana la Cabana Lacul Sfanta Ana. Din pacate nu se vede tinovul de pe drumul forestier. Pe harta apare un punct de belvedere, pe care nu l-am gasit in realitate. Apropiind-ne de cabana gasim o intrare in tinovul Mohos, dar aceasta este inchisa. Pare sa fie intrare cu plata, fiind si o casa de bilete la intrare, dar cand am fost noi era inchisa. Ne-am luat gandul de la a vizita tinovul si ne-am dus direct la Cabana Lacul Sfanta Ana, cea care deja se vedea in departare.

Ne gandim daca e nevoie sa ne refacem proviziile la cabana, dar pare ca ne-am pregatit destul de bine, avem de toate. La caserie aflam ca nu trebuie sa platim taxa de vizitare a lacului, pentru ca am urcat pe jos si nu cu masina. O surpiza placuta! Parca e o mica rasplata pentru eforturile noastre. Deja am facut mai mult de 600m de altitudine. Spre lac se poate cobori si pe drumul cu asfalt, dar bocancii de munte nu se inteleg bine cu asfaltul, si noi hotaram sa o luam pe poteci, unde e mai scurt, dar un pic mai abrupt decat drumul asfaltat. Coboram urmarind indicatorul cruce albastra. Dupa inca 10-15 minute ajungem in dreapta lacului, pe langa capela romano-catolica de pe malul lacului.

Ne odihnim pe malul lacului un pic, privind la varfurile din jur si incercand sa facem o harta mintala a acestora, in timp ce devoram cateva sandwich-uri facute acasa. Dupa aceasta pauza ne continuam traseul pe cruce albastra, urcand pe partea opusa, decat cea pe care am coborat. Am vazut prea multi oameni cat timp am coborat spre lac, e timpul sa intram din nou in salbaticie. Tinta noastra urmatoare este dealul Tata. Se poate ajunge pana la baza lui pe cruce albastra, noi am incercat sa cautam o alta poteca, care aparea pe harta, dar negasind-o am nimerit intr-o poteca paralela cu cruce albastra, nemarcata, care porneste din spatele capelei de langa lac si la baza dealului Tata se intersecteaza cu cruce albastra. Deci pe scurt, tot acolo am ajuns, dar cu mai mult efort.

La baza dealului Tata, traseul curce albastra se intersecteaza cu patrat rosu, care din nou, este marcajul de delimitarea a parcului natural. Aici vom schimba macazul si vom urmari indicatorul rosu, cel albastru coboara in Bixad, localitatea de langa Tusnad. De aici poteca se ascunde sub frunze, asa ca singura noastra sansa este sa ne luam dupa indicatoare, care sunt multe si destul de vizibile. Oricum, logica e aceiasi, urcam pe creasta si tintim spre varf. Urcarea asta e cea mai abrupta de pe tot traseul, facem 150-200m altitudine intr-un heirup de 15 minute, cu pauze. Ajungem in varful dealului, unde ne mai odihnim o tura, de aici se vede deja varful Ciomatul Mic, care desi nu pare departe, ne cam demotiveaza un pic. Ne dam seama ca mai avem de urcat.

Urmam traseul marcat cu rosu spre stanga, coboram un pic, dupa care urcam pe pietre la inceput, prin padure dupa aceea pana pe ultimul varf din tura asta: Ciomatul Mic. Urcarea pe varf este aproape la fel de abrupta, ca pe dealul Tata, dar acum mai avem si o gramada de busteni de ocolit in timp ce urcam. Macar este mai scurta. Ajunsi sus in varf constatam ca nu exista nici un indicator care sa ne arate varful, este si mai impadurit, si mai salbatic decat Ciomatul Mare. Era clar ca nu calca picior de om pe aici prea des. De aici cotim iar la stanga si urmam indicatorul patrat rosu si ne indreptam spre traseul cruce rosie pe care am urcat. Pe masura ce coboram poteca dispare de tot, de bazam doar pe indicatorul rosu, mergand pe creasta, pana dispare si creasta, dar vedem pe harta ca poteca cruce rosie este in fata.

Odata ajunsi pe poteca marcata cu cruce rosie coboram la vale. Trecem pe langa intersectia cu drumul banda albastra pe care am urcat si urmam poteca cruce rosie spre stanga. Aici trebuie sa avem grija, drumul intuitiv o ia inainte, dar e cel care duce pe varful Comlos, noi trebuie sa coboram pe curce rosie. Coborarea este marcata, dar noi nu am observat-o, probabil pe fondul oboselii. De aici traseul este foarte clar, bine marcat si simplu. Coborarea este bine distribuita, si ne duce in Tusnad in vreo 50 de minute, cu o viteza buna de mers, pe alocuri mai incetinim sa ocolim un bustean daramat, dar alte obstacole nu sunt.

Ajunsi in localitate suntem primiti de un concert al cainilor, care se aud din curtile oamenilor, la fel ca pe urcare. Am coborat in cealalta parte a localitatii, cam la 1.5 – 2km de la punctul de urcare. Ne-am lasat bocancii si rucsacii la cazare si ne-am dus la Apor Pizza & Caffe si ne-am rasfatat cu niste pizza buna si niste bere Harghita.

About Post Author

admin

https://wonderfulromania.ro

Happy

0 0 %

Sad

0 0 %

Excited

0 0 %

Sleepy

0 0 %

Angry

0 0 %

Surprise

0 0 %