0
0
Un traseu clasic de iarnă, cu plecare din Azuga, care urcă domol până pe Vârful Clăbucetul Taurului, apoi coboară spre Cabana Gârbova. De aici, poteca continuă în jos, prin Valea Limbășelului, în apropierea fostei Cabane Limbășel, înainte de a reveni în Azuga, închizând un circuit echilibrat și plăcut.
Deși pe timp de vară acest traseu poate părea unul ușor, iarna își schimbă complet caracterul. Zăpada, temperaturile scăzute și porțiunile înghețate adaugă un plus de dificultate și cer mai multă atenție. Tocmai de aceea, este genul de traseu care rămâne totuși sigur și accesibil în sezonul rece, fiind o alegere inspirată pentru o tură de iarnă reușită.
Mașina o lăsăm pe marginea drumului, în Azuga, în zona Parcului Ecaterina Teodoroiu. De aici pornește urcarea, mai întâi pe strada Parcului, apoi pe strada Prelungirea Parcului. După câteva sute de metri ieșim din localitate și facem dreapta pe prima potecă evidentă, marcată cu triunghi albastru, care ne scoate definitiv din zgomotul orașului.
Urcarea este susținută și constantă, cu unele porțiuni ceva mai abrupte și doar câteva zone în care terenul se mai îndulcește. În funcție de condițiile meteo, anumite sectoare pot deveni mai dificile: noroiul sau zăpada pot pune serios la încercare echilibrul și ritmul, transformând o pantă aparent banală într-o provocare surprinzătoare.
După aproximativ o oră și jumătate de urcare ajungem pe Vârful Clăbucetul Taurului (1.520 m), unde am acumulat în jur de 550 m diferență de nivel, majoritatea prin pădure. Ca și în alte dăți, ceața ne cam joacă feste și nu ne lasă să vedem mare lucru în depărtare, așa că ne mulțumim cu câteva fotografii lângă indicatorul de vârf și lângă crucea ridicată aici.
Această cruce nu e doar un simplu reper de traseu, ci un monument comemorativ dedicat eroilor căzuți în luptele din Primul Război Mondial, în special din Bătălia de pe Valea Prahovei (9–25 octombrie 1916) , o confruntare grea purtată pe linia frontului Predeal – Azuga, în care ostașii români au suferit pierderi importante în încercarea de a opri înaintarea trupelor inamice. Crucii i s-a adăugat și un panou informativ și drapelul României în timpul ceremoniei de comemorare și inaugurare a traseului tematic „Drumul tunului” în 2018.
Chiar și învăluită în ceață, prezența acestui monument dă locului o atmosferă aparte — un moment de liniște și respect pentru istorie înainte de a continua coborârea spre Cabana Gârbova.
De pe vârf continuăm încă 20–30 de minute în coborâre, urmând în continuare marcajul triunghi albastru, până ajungem la Cabana Gârbova. Pauza de aici este bine-venită: ne tragem sufletul, socializăm cu celebrul cățel al cabanei, mereu dornic de atenție, și ne așezăm la masă pentru a ne reface energia. Cabana Gârbova este situată la aproximativ 1.350 m altitudine și reprezintă un punct important de popas pe traseele din zona Azuga – Clăbucet. Oprirea aici e aproape obligatorie, mai ales într-o tură de iarnă, când un ceai fierbinte sau o masă caldă fac toată diferența.
De aici schimbam marcajul si coboram spre fosta Cabana Limbasel pe marcajul bulina albatra, pe o distanta de aproximativ 1.7km. Coborarea nu este foarte abrupta, dar este ingreunata de noroi, si de macelul lasat in urma de cei care au deforestat zona. Poteca este intrerupta in mai multe locuri de drumuri forestiere si mormane de pamant, iar in anumite zone semnele lipsesc cu desavarsire, fiind taiati copacii pe care erau marcate. Si gramezile de crengi taiate si lasate in poteca reprezinta un obstacol. Va las niste poze pentru a vedea cum se face deforestare in mod absolut rusinos in aceasta padure.
De aici schimbăm marcajul și începem coborârea spre fosta Cabana Limbășel, urmând marcajul cu bulină albastră, pe o distanță de aproximativ 1,7 km. Coborârea nu este foarte abruptă, însă este serios îngreunată de noroi și de urmele lăsate în urmă de defrișările recente din zonă.
Poteca este fragmentată în mai multe puncte de drumuri forestiere, mormane de pământ și resturi de exploatare. În unele zone, marcajele lipsesc cu desăvârșire, copacii pe care erau aplicate fiind tăiați, iar orientarea devine mai dificilă. Grămezile de crengi lăsate direct pe traseu reprezintă, la rândul lor, obstacole enervante și complet inutile.
Las mai jos câteva fotografii, nu ca să dramatizez inutil, ci pentru a arăta cum arată, în mod absolut rușinos, defrișarea făcută fără niciun respect pentru potecă, natură sau turiști, într-o zonă care ar trebui protejată și pusă în valoare.
Din Valea Limbășel, traseul devine mult mai prietenos: un drum forestier larg, ușor de parcurs, care ne conduce treptat înapoi spre Azuga. Parcurgem aproximativ 3 – 4 km până în zona Păstrăvăriei, unde peisajul se mai deschide, iar mersul devine relaxant, numai bun pentru a trage concluziile turei.
De aici, cotim la dreapta și intrăm din nou pe străzile Azugii, revenind fără grabă în oraș și, în cele din urmă, la mașina parcată în apropierea parcului. Un final liniștit pentru un traseu de iarnă echilibrat, care ne readuce treptat din munte în ritmul cotidian.
| Tip traseu | Circuit |
| Distanta | 12km |
| Diferenta de nivel | 550m |
| Dificultate | Usoara vara, medie iarna |
| Timp de mers (fara pauze) | 4-5 ore |
| Punct de pornire | Parcul Ecaterina Teodoroiu, Azuga |
| Parcare | Strazile din jurul parcului Ecaterina Teodoroiu, Azuga |
| Timp de deplasare la inceputul traseului | 2h din Bucuresti 30min din Brasov |
