0
0
Cu ocazia Fagaras Fest 2025, daca tot ne aflam in inima muntilor, am decis sa facem si o noi o tura mai serioasa, dar nu foarte lunga, mai aveam de condus pana la Bucuresti in ziua aceea. Traseul ne-a fost inspirat de organizatorii de la Fagaras Fest, ei au organizat o tura pana la Cabana Suru, dar cu urcare pe Culmea Moasei (triunghi rosu). Noi am vrut sa vedem si cascadele de pe Valea Moasei, asa ca am modificat tura, sa fie in forma de circuit.
Pornirea se face din Sebesul de Sus, din capatul satului, de la podul de piatra, unde se termina si asfaltul. Exista locuri de parcare pe partea dreapta a drumului, inainte de pod. Sunt niste zone cu pamant si vegetatie, in afara carosabilului, care au fost amenajate in acest sens.
Inainte de pod suntem intampinati si de niste indicatoare si o harta a zonei. In dreapta este drumul de urcare (buila rosie), care duce prin Valea Moasei, iar in stanga este poteca de coborare (triunghi rosu), care ne poarta pe Culmea Moasei. Ne orientam spre dreapta si dupa traversarea prodului continuam pe drumul forestier, pe langa zona festivalului, tot inainte vreo 5km.
Gasim masini parcate pe marginea drumului, pana in capat de tot. La un moment dat drumul forestier, cum ajunge mai adanc in munti, incepe sa devina mai salbatic, cu vegetatie mai deasa, pana se termina la intersectia cu un parau. Aici sunt ultimele masini parcate, de aici traseul bulina rosie se continua intr-o poteca, bine marcata, care traverseaza paraul de doua ori si ne duce mai departe, spre cascade. Exista si doua zone in care poteca marcata ocoleste paraul prin stanga, pe o poteca stramta si alunecoasa, dar nu foarte dificila. Optional, se poate traversa paraul de inca cateva ori, in loc de poteca marcata, daca preferati forestierul mai larg. Singura problema este ca la urmatoarele traversari, nu exista calea facuta din pietre, deci s-ar putea sa prezinte dificultati.
In tot acest timp, pe partea dreapta, unde se afla paraul, se pot observa cascade de diferite dimensiuni, mai mici sau mai mari, fara sa fie vreuna marcata in mod special. Dupa aproximativ 2 ore de mers pe drum forestier si pe poteca, drumul iese din Valea Moasei, facand stanga brusc, cu o urcare abrupta, plina de vegetatie inalta, pe o poteca subtire si putin alunecoasa.
Prima parte a urcarii este destul de intimidanta, mai ales pentru familia cu 3 copii, care se afla in fata noastra. Dupa 10-15 minute de urcare abrupta poteca incepe sa se mai domoleasca, dar urcarea ramane sustinuta pana la cabana. Dupa in jur de o ora de urcare ajungem intr-o poienita, unde dam si de o stana. De aici facem stanga si dupa alte 15 minute ne facem prezenta la Cabana Suru, care pentru altii e doar un punct de odihna, catre creasta Muntilor Fagaras. Pentru noi de apogeul drumetiei.
Ne imprietenim cu pisica alba de la cabana si incercam sa ne punem bine cu ea, oferindu-i mangaieri, pe care ea le refuza, prin incercari repetate de a ne zgaria. Ne odihnim pe o bancuta in fata cabanei, servim merindele pregatite de aseara, ciorba de la cabana era inca pe foc si se mai lasa asteptata. Cabana era deschisa si incepeau sa soseasca si cei din grupul organizat de la Fagaras Fest.
Coborarea se face prin dreapta cabanei, pe triunghi rosu, pe un drum mai larg si cu altitudine mai bine distribuita, decat pe drumul de urcare. Poteca ne poarta pe Culmea Moasei, o poteca care in mai multe zone este paralela cu drumul de urcare, cel de pe Valea Moasei, si uneori se mai aud si suntele facute de oameni/vehicule din vale.
La coborare am aflat ca ar fi fost si Mos Martin prin preajma noastra, de la un grup de tineri, care veneau din spatele nostru si care l-ar fi vazut si fotografiat. Mos Martin, timid din fire, si-a vazut de treaba lui si i-a ocolit. Incarcati cu adrenalina de cele auzit, coboram la vale, cu mult spor si facand zgomot.
Pe masura ce pierdem altitudine, padurile dese sunt inlocuite de vegetatie si copaci mai tineri. Ferigile incep sa iasa in evidenta din ce in ce mai mult, imbracand poteca pe ambele parti, cu plante de jumatate de metru, la inceput, ele crescand in inaltime, tot mai mult cu scaderea altitudinii. La un moment dat gasim o poienita cu ferigi mai inalte decat noi, ajungand la inaltimi de peste 2m.
Dupa 2 ore si jumatate de coborare, ajungem intr-o poiana, de unde incepe sa se vada Sebesul de Sus, si dupa strabaterea acesteia ajungem pe drumul principal, la podul de piatra, in zona in care am lasat masina.
| Tip traseu | Circuit |
| Distanta | 17km |
| Diferenta de nivel | 1000m |
| Dificultate | Medie |
| Timp de mers (fara pauze) | 6 ore |
| Punct de pornire | Sebesul de Sus |
| Parcare | Pe marginea drumului |
| Timp de deplasare la inceputul traseului | 4 ore din Bucuresti |
