0
0
Veliki vrh, la 2.060 m, este cel mai înalt punct al masivului Begunjščica, din Munții Karawanken, și se ridică deasupra satului Begunje na Gorenjskem. Circuitul pe care l-am făcut noi are în jur de 15 km și aproximativ 1.400 m diferență de nivel, cu o porțiune de cățărare chiar la început și kilometri întregi de potecă îngustă și expusă. Este o tură solicitantă, pentru drumeți cu experiență, dar panorama de pe vârf merită tot efortul.
Munții Karawanken (Karavanke, în slovenă) formează, pe aproximativ 120 km, granița dintre Slovenia și Austria și sunt alcătuiți în principal din calcare. Cel mai înalt vârf al lor este Stol, de 2.236 m, iar imediat la est de el se află Begunjščica, o creastă lungă cu trei vârfuri: Srednji vrh la vest, Veliki vrh la mijloc, cel mai înalt, și Begunjska Vrtača la est. Este supranumită „muntele celor o sută de ravene”, iar pe versanții sudici s-a exploatat, până la începutul secolului XX, minereu de mangan. Pădurile tăiate pentru mină, pășunatul și cositul fânului, care se făcea pe pantele abrupte până aproape de vârf, au coborât mult limita pădurii, care abia în ultimele decenii a început să urce din nou. Masivul face parte din situl Natura 2000 Karavanke.
Traseul pornește din valea Draga, deasupra satului Begunje na Gorenjskem, la circa 50 km de Ljubljana și la doar câțiva kilometri de Bled. Din autostrada A2, dinspre Ljubljana spre Jesenice, se iese spre Radovljica sau Lesce, se traversează Begunje urmând indicatoarele spre Grad Kamen și Dom v Dragi, iar după ruinele castelului Kamen mai sunt aproximativ 1,5 km până la capătul asfaltului. Parcarea de lângă Dom v Dragi este doar pentru clienți, însă ceva mai sus se află două parcări mari, pe pietriș. Circuitul nostru urmează, în mare, Pastirska pot Begunje, „Poteca păstorilor din Begunje”, un traseu tematic marcat care leagă stânele din jurul masivului, la care am adăugat urcarea pe vârf de la Roblekov dom. Tot traseul este marcat cu bulina roșie, marcajul obișnuit al potecilor montane din Slovenia.
Pornim din parcarea din valea Draga, iar după câteva minute, la o ramificație, luăm la dreapta, spre Preval, prin Luknja. Începutul traseului este destul de sălbatic, pe o potecă îngustă. Pe la km 1,7 intrăm în Luknja, o chee îngustă, lungă de circa 300 m în partea cea mai strâmtă, cu mai multe cascade mici, în care traseul are porțiuni cu elemente de cățărare, lanțuri și suporturi de metal pentru prindere. Această bucată, până trecem de chei, este o potecă parțial dificilă și cere experiență. Porțiunea asigurată este scurtă, dar expusă căderilor de pietre, așa că purtarea căștii este recomandată, iar stâncile sunt ude și alunecoase, mai ales după ploi, pentru că poteca traversează de câteva ori pârâul Begunjščica.
no images were found
După chei, poteca devine una obișnuită de munte și urcă susținut, pe alocuri cu pante de peste 30%, până la Planina Preval, unde se află Koča na planini Preval-a, la 1.311 m, pe care o atingem după aproximativ 3 km. Este mai degrabă o stână decât o cabană clasică: se servesc preparate de casă din lapte și brânză, štruklji (rulada tradițională slovenă) și žganci cu lapte acru, iar în afara sezonului de pășunat este deschisă, de regulă, doar în weekend, pe vreme bună. De la crucea de pe Preval, o potecă urcă direct și abrupt spre vârf, iar noi am ales varianta din stânga, spre Roblekov dom.
De la Preval până la Roblekov dom urmează din nou o potecă subțire și expusă, care cere multă atenție. După un scurt drum pe pietriș, poteca iese pe versanții sudici și urcă în diagonală spre vest, traversând mai multe ravene abrupte. Nu are elemente de cățărare, dar mergem kilometri întregi pe o potecă îngustă, cu gol pe o parte. Pe una dintre aceste porțiuni am găsit și o capră neagră care își găsise sfârșitul acolo, un semn că terenul poate fi înșelător chiar și pentru ele. Pe drum trecem pe lângă izvorul Roža și pe lângă un panou care amintește de vechea mină de mangan de pe Begunjščica, iar după circa 6 km ajungem la Roblekov dom, la 1.657 m. Cabana aparține clubului alpin din Radovljica și a fost desemnată în 2017 cea mai bună cabană montană din Slovenia. Clădirea actuală datează din 1933, a fost incendiată în 1943 și refăcută după război. Are paturi în camere și în dormitor comun și servește supe, tocănițe și mâncăruri tradiționale. Vara este deschisă zilnic, de la 1 iunie la 30 septembrie, iar în restul anului doar în weekend și de sărbători, așa că merită verificat programul înainte.
De la Roblekov dom mai avem de urcat aproximativ 400 m diferență de nivel până pe vârf, iar porțiunea de imediat deasupra cabanei este și cea mai abruptă. Poteca se subțiază și devine expusă în anumite locuri, iese dintre copaci, intră în jnepeniș și ne scoate în golul alpin. După circa 20 de minute lăsăm în stânga ramificația spre Dom na Zelenici, iar poteca traversează în diagonală versanții sudici, abrupți și alunecoși pe vreme umedă, până la o șa, la 1.954 m, de unde mai avem puțin până pe Veliki vrh.
Pe vârf se află o masă rotundă, de fapt o placă de orientare așezată pe două picioare de piatră, pe care sunt marcate vârfurile din jur, alături de o cutie cu registrul vârfului. Veliki vrh este și unul dintre punctele de control ale Slovenska planinska pot, traseul montan național al Sloveniei. Spre nord, versantul cade abrupt, iar priveliștea se deschide asupra munților din jur: pe vreme bună se vede aproape jumătate din Slovenia. Spre vest se întind Alpii Iulieni, cu Triglavul și munții din jurul Bohinjului, iar spre sud-vest se văd foarte clar lacul Bled, cu insula și castelul. Foarte aproape se ridică Stol, cel mai înalt vârf din Karawanken, și Vrtača, atât de aproape încât li se pot urmări potecile de pe versanți. Spre est se văd Košuta, Storžič și Alpii Kamnik-Savinja, iar în depărtare Raduha, Peca și Uršlja gora. Spre sud, chiar în fața noastră, se află Dobrča, iar dincolo de ea platoul Jelovica și depresiunea Ljubljanei. Vârful este frecventat și de stăncuțele alpine, obișnuite cu drumeții și foarte îndrăznețe.
Coborârea o facem pe același traseu până la Roblekov dom. De aici ne întoarcem pe un drum mai ușor, o potecă de pădure lată, care trece pe la Tomčeva koča, la 1.185 m, și pe la stâna de pe Planina Planinica, la 1.136 m, și traversează de mai multe ori drumul forestier, până înapoi în valea Draga. Această variantă este marcată ca potecă ușoară. Tomčeva koča a fost deschisă în 1901 și poartă numele lui Blaž Tomc, un pălărier din satul vecin Poljče, care se îmbogățise ca emigrant în Baltimore, în Statele Unite.
no images were found
Distanța reală a turei este în jur de 15 km: Strava a înregistrat traseul în modul de economisire a bateriei, așa că harta de mai sus arată ceva mai puțin. Tura nu este potrivită începătorilor. Primăvara, zăpada se poate păstra mult timp în ravenele de pe traversarea dintre Preval și Roblekov dom, iar pantele cu iarbă devin foarte alunecoase pe vreme umedă, așa că merită să porniți devreme și doar pe vreme stabilă.
| Tip traseu | Circuit |
| Distanță | circa 15 km |
| Diferență de nivel | circa 1.400 m |
| Dificultate | Parțial dificilă (porțiuni de cățărare și potecă expusă) |
| Timp de mers (fără pauze) | 6 – 7 ore |
| Punct de pornire | Parcarea din valea Draga, lângă Dom v Dragi, Begunje na Gorenjskem, Slovenia |
| Parcare | Parcările pe pietriș de deasupra Dom v Dragi, în valea Draga |
