0
0
Este o tură ușoară, pe care noi am parcurs-o în alergare, dar care poate fi la fel de bine o drumeție lejeră sau poate fi extinsă cu alte obiective pentru o ieșire mai lungă.
Traseul începe de la marginea localității Greci, din capătul străzii Carabalu, acolo unde se termină asfaltul și încep diverse drumuri de macadam și pietruite. Încălzirea se face la baza Munților Măcin, pe un teren relativ drept, format din poteci de pământ și drumuri pietruite.
Pornim din dreptul traseului care urcă spre Dealul cu Drum (locul pe unde vom coborî) și, în scurt timp, părăsim drumul pietruit pentru a urma o potecă de pământ, aproximativ 2 km, până când ne intersectăm cu traseul marcat cu bulină roșie. Pe acest traseu vom începe urcarea spre creastă.
Plătim taxa de intrare în Parcul Național prin SMS. Se poate plăti și online sau cash la fața locului. Ne continuăm alergarea și trecem pe lângă Gorunul Secular din Munții Măcin. Inițial îl ratăm, din cauza mașinilor parcate pe sub el, nefiind delimitat în niciun fel.
Gorunul (Quercus petraea) este una dintre speciile reprezentative pentru această zonă, pădurile de gorun fiind specifice etajului inferior al Munților Măcin, unde se îmbină influențe de stepă cu vegetație de tip balcanic. Astfel de arbori seculari pot ajunge la vârste de câteva sute de ani și sunt considerați adevărate monumente naturale, martori ai evoluției peisajului din cei mai vechi munți ai României.
Chiar dacă nu este spectaculos prin dimensiuni comparabile cu alți stejari celebri din țară, Gorunul Secular din Măcin are farmecul lui tocmai prin contextul în care se află: izolat, la marginea drumului, într-o zonă aridă, unde fiecare copac matur pare că a luptat serios pentru a supraviețui. Într-un peisaj dominat de stâncărie, pajiști de stepă și tufărișuri, astfel de exemplare devin repere naturale și puncte de orientare pentru turiști.
După ce îl identificăm într-un final, ne continuăm traseul pe poteca ce urcă ușor, lăsând în urmă zona de câmpie și intrând treptat în peisajul specific Munților Măcin.
Urcăm mai departe pe Valea Cozluk, urmând marcajul cu bulină roșie. De aici începe să se resimtă și diferența de nivel, dar nu există porțiuni abrupte. Urcarea este lină și blândă cu noi, însă destul de lungă cât să o simți în picioare.
Ajungând pe Drumul de Creastă, poteca devine mai domoală și ne poartă pe dealuri împădurite, până la intersecția cu Poteca Babet, care trece prin spatele Vârfului Cartalu, marcată cu triunghi roșu. De aici, dacă doriți să extindeți drumeția sau alergarea, puteți continua înainte pe Drumul de Creastă pentru a vizita vârfurile Țuțuiatu și Ghiunaltu.
Poteca Babet trece prin Dealul cu Drum și ne expune unor priveliști superbe. Coborârea se face pe poteci cu pietriș și pietre mari, astfel că, în zonele mai riscante, reducem viteza de deplasare. Urmăm poteca până jos, pe strada Carabalu, pe marginea căreia lăsasem mașina.
| Tip traseu | Circuit |
| Distanta | 12km |
| Diferenta de nivel | 400m |
| Dificultate | Usoara |
| Timp de mers (fara pauze) | 3-4 ore |
| Punct de pornire | Loc. Greci, Strada Carabalu |
| Parcare | Spatiul verde de la capatul Strazii Carabalu |
| Timp de deplasare la inceputul traseului | 3 ore din Bucuresti |
